Ne place să etichetăm genuri, stiluri, labels și artiști. Ne place să ne strigăm apartenența la trend-uri și grupuri cât mai diferite și cât mai restrânse. Facem pe dracu-n patru să intrăm la cele mai underground party-uri, privim cu milă prietenul care ne spune că s-a simțit bine la un party cu “cocalarul” de Carl Cox, scotocim soulseek-ul după edituri obscure la cine știe ce piesă semnată Ricardo (care între timp a devenit și el mainstream pentru mulți) pe care doar noi și alți 3 o mai dețin, ascultăm în secret post-dubstep din folder-ul prietenei care mai suspină din când în când de la melancolia marca James Blake dar ne batem cu cărămida în piept că adormim noaptea ascultând drone techno.

Și uite așa, în goana egotastică după o identitate superficială, uităm de ce ne pierdem nopțile în cluburi sau cu căștile pe urechi acasă. Uităm de pasiunea pentru muzică și de emoțiile generate. Sărind peste irelevanța aranjării DJilor într-un clasament (rămân la părerea că este ultra subiectiv și că se compară Armani cu Mitsubishi), RA Top 100 DJs are calitatea de a scoate în față varietatea incredibil de frumoasă a scenei electronice. O listă în care, alături de legendele Carl Cox, Kerri Chandler, Jeff Mills, John Digweed sau Laurent Garnier, apar nume ca Tale Of Us, Solomun sau Jamie Jones. O listă  în care sound-ul românesc își arată inluența prin Raresh (locul 39), Rhadoo (58) și Barac (83).

Don’t take you underground status too seriously ;)

Întregul clasament îl puteți parcurge aici