Record Store Day! Inventată acum 9 ani de o ceată de americani sătui din Baltimore de insipidul format mp3, muzica digitizată și golită de groove și suflet, cu singura calitate că s-a răspândit ca focul într-o miriște dobrogeană arsă de secetă. Sărbătoare născută din dragoste pentru unul dintre cele mai longevive formate muzicale, dificil de stocat sau transportat, ce necesită atenție sporită la manevrare și peste toate astea cu un număr limitat de ascultări din cauza uzurii în timp. Adoptată de hipsterii din toate colțurile lumii pentru simplul motiv că se asortează tenișilor scoși din gunoi, cămășilor second hand și ochelarilor cu ramă groasă abandonați de bunici prin ’76.
Dar să ne întoarcem la esențial: în a treia sâmbătă a lunii aprilie sărbătorim Record Store Day și bătrânul disc de vinil în stilul 4pe4: 16 aprilie 2016 – o după-amiază de muzică bună pe terasa Mibits Records Shop, fără să ne limităm la un gen anume, de la funk, hip hop și disco la deep house sau minimal techno cu Sublee, Jay Bliss, UFe și Zicu, câteva suprize de vinil și gustări fine marca FROG.
Și cum ne-a luat pe nostalgie primăvăratică, ne-am suflecat mânecile și am început să săpăm în colecțiile personale de viniluri pentru a selecta 5 albume esențiale, care ne-au influențat decisiv viziunea asupra muzicii electronice și ne-au conturat drumul prin tenebrele underground-ului house & techno.
Laurent Garnier – Unreasonable Behaviour (2000, F Communications)
De la techno la electro și downtempo, totul cu accente jazzy: albumul în discuție al legendei techno pariziene este tot ce-ți poți dori de la un album de muzică electronică!
3 Chairs – Three Chairs 3 (2004, Three Chairs)
Ce se întâmplă când Moodymann, Theo Parrish, Marcellus Pittman și Rick Wilhite se strâng în același studio undeva în suburbiile Detroitului? 3 Chairs, un collective al cărui sound deep & raw continuă să influențeze generații întregi de producători și la mai bine de 12 ani de la lansare.
Photek – Modus Operandi (1997,
Printre primele albume pe vinil din colecția personală, ascultat și reascultat pănă când bătrânul pickup National Panasonic dădea semne de oboseală, Modus Operandi este chintesența sound-ului drum n bass, fără pic de agresivitate, în care fiecare track este adus la perfecțiune. Bonus: track-ul ce dă și numele albumului este o bijuterie downtempo!
Ricardo Villalobos – Alcachofa (2003, Playhouse)
Putea lipsi geniul lui Ricardo și al său Alcachofa, piatra de temelie pentru curentul minimal care a măturat Europa în anii 2000 și din care s-a născut și sound-ul techno românesc din zilele noastre? N-avea cum, ținând cont de masterpiece-urile Easy Lee, Dexter sau La Raja: organic, imprevizibil și generator de revelații la fiecare ascultare, demonstrând lumii că doar bassline-ul și kick-ul pot construi melodii!
Bjørn Torske – Nedi Myra (1998, Ferox Records)
Bjørn Torske este genul de artist născut mult înainte de vremea sa. Sound-ul său cald, aproape de neimaginat pentru un norvegian obișnuit cu pescuitul la copcă și ierni lungi și întunecate, topește influențe funk și disco într-un deep house analog atât de actual și de dansabil!
