Un album lent, difuz și complex în totalitatea lui, cu multe lucruri în comun cu LP-ul de debut Intr-o Seara Organica… dar plasat într-o nouă dimensiune muzicală. Deloc surprinzător, Petre Inspirescu ne plasează simțurile la granița dintre conștient și vis, unde putem doar intui forme și lumini din adâncul subconștientul.
La o primă ascultare, Vin Ploile poate fi plasat în zona ambientului atmosferic, o afirmație cât se poate de superficială! Fiecare audiție a albumului reușește să coloreze experiențe complet diferite, de la percuții tribale contorsionate de note de pian aparent fără legătură între ele la basslines reduse sub improvizații complexe de trompetă sau chitară acustică. Nu trebuie decât să vă scufundați în ritmurile Delir 5 sau melodicul diafan Pan’la Glezne, ce concluzionează perfect LP-ul
Petre Inspirescu ne introduce subtil într-o altă dimensiune a universului său organic, unde descoperim tensiunea din molcolmul unei ploi mocănești eterne, un antagonism atât de frumos descris de geniul creator al artistului român
